2 intrări

2 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflíge vb. (model de flexiune 664)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNFLÍGERE s. f. v. înflige. [DMLR]

Intrare: înfligere
înfligere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfligere
  • ‑nfligere
  • înfligerea
  • ‑nfligerea
plural
  • înfligeri
  • ‑nfligeri
  • înfligerile
  • ‑nfligerile
genitiv-dativ singular
  • înfligeri
  • ‑nfligeri
  • înfligerii
  • ‑nfligerii
plural
  • înfligeri
  • ‑nfligeri
  • înfligerilor
  • ‑nfligerilor
vocativ singular
plural
Intrare: înflige
verb (V664)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflige
  • ‑nflige
  • înfligere
  • ‑nfligere
  • înfligând
  • ‑nfligând
  • înfligându‑
  • ‑nfligându‑
singular plural
  • înflige
  • ‑nflige
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
  • înfligeți-
  • ‑nfligeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflig
  • ‑nflig
(să)
  • înflig
  • ‑nflig
  • înfligeam
  • ‑nfligeam
a II-a (tu)
  • înfligi
  • ‑nfligi
(să)
  • înfligi
  • ‑nfligi
  • înfligeai
  • ‑nfligeai
a III-a (el, ea)
  • înflige
  • ‑nflige
(să)
  • înfli
  • ‑nfli
  • înfligea
  • ‑nfligea
plural I (noi)
  • înfligem
  • ‑nfligem
(să)
  • înfligem
  • ‑nfligem
  • înfligeam
  • ‑nfligeam
a II-a (voi)
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
(să)
  • înfligeți
  • ‑nfligeți
  • înfligeați
  • ‑nfligeați
a III-a (ei, ele)
  • înflig
  • ‑nflig
(să)
  • înfli
  • ‑nfli
  • înfligeau
  • ‑nfligeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)