O definiție pentru înfligere
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înflige vb. (model de flexiune 664)
Intrare: înfligere
înfligere substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)