2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
înfericat, ~ă a vz înferecat
înferecat, ~ă a [At: ȘEZ. VI, 121 /V: (reg) ~ric~ / Pl: ~ați, ~e / E: înfereca1] (Înv) Care este ferecat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înfericéz, a -cá v. tr. (după vsl. ublažiti). Ps. S. Acord fericire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
înferica, înferic, vb. I (înv.) 1. a ferici, a ferica, a slăvi, a proslăvi, a clarifica. 2. a face bine cuiva, a ferica.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înferecát, -ă, înferecați, -te, adj. Încuiat, închis; înveregat, plin de inele și verigi de fier: „Cu fluieru-nferecat” (Calendar, 1980: 5). – Din înfereca.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
înferecat, -ă, înferecați, -te, adj. – Încuiat, închis; înveregat, plin de inele și verigi de fier: „Cu fluieru-nferecat” (Calendar, 1980: 5). – Din înfereca (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înferecat, -ă, adj. – Încuiat, închis; înveregat, plin de inele și verigi de fier: „Cu fluieru-nferecat” (Calendar 1980: 5). – Din înfereca (din fier < lat. ferrum) + -at.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT14) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||