2 definiții pentru înfărtăți
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înfărtăți v vz înfârtăți
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înfărtățí, înfărtățésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a se face frate de cruce cu cineva, a se face fârtat cu cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înfărtăți
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)