2 definiții pentru înfârtățit


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFÂRTĂȚÍT s. v. mătcălău.

Intrare: înfârtățit
înfârtățit substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfârtățit
  • ‑nfârtățit
  • înfârtățitul
  • înfârtățitu‑
  • ‑nfârtățitul
  • ‑nfârtățitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înfârtățit
  • ‑nfârtățit
  • înfârtățitului
  • ‑nfârtățitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)