îndupăca [At: CANTEMIR, IST. 79 / V: ~ci / Pzi: îndupăc / E: ns cf îndupări] (Înv) 1 vr A se îndopa. 2 vt A înfuleca. 3 $vt4 A devora.

îndupăci v vz îndupăca

îndupác, a îndupăcá v. tr. (d. dupác. V. dupăcesc). Vechĭ. (Cant.). Devorez. V. refl. Mă îndop: lupul se îndupăca.

îndupăca, îndupăc, vb. I (înv.) 1. (refl.) a se îndopa. 2. a înfuleca, a înghiți lacom, a devora.