4 definiții pentru îndesoare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDESOÁRE s. v. aplecat, helioză, indigestie, insolație.

îndesoare s. v. APLECAT. INDIGESTIE. INSOLAȚIE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îndesoáre, îndesori, (îndesorire), s.f. – (reg.; med.) Constipație, dar și diaree (Bârlea, 1924). „Boală căpătată prin necumpăt în mâncare, în urma căreia te scârbești și te îngrețoșezi” (Țiplea, 1906). „Dacă cutăruia i-i rău și are scaun prea des, sau, cum se zice, îi mere pântecele prea tare, atunci trebuie să-i descântăm de îndesoare” (Bârlea, 1924, II: 382). – Din îndesa (< lat. in-de(n)sare) + suf. -oare.

îndesoáre, îndesori, (îndesorire), s.f. – (med.) Constipație, dar și diaree (Bârlea 1924). „Boală căpătată prin necumpăt în mâncare, în urma căreia te scârbești și te îngrețoșezi” (Țiplea 1906). „Dacă cutăruia i-i rău și are scaun prea des, sau, cum se zice, îi mere pântecele prea tare, atunci trebuie să-i descântăm de îndesoare” (Bârlea 1924 II: 382). – Din îndesa (< lat. in-de(n)sare) + -oare.

Intrare: îndesoare
îndesoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndesoare
  • ‑ndesoare
  • îndesoarea
  • ‑ndesoarea
plural
  • îndesori
  • ‑ndesori
  • îndesorile
  • ‑ndesorile
genitiv-dativ singular
  • îndesori
  • ‑ndesori
  • îndesorii
  • ‑ndesorii
plural
  • îndesori
  • ‑ndesori
  • îndesorilor
  • ‑ndesorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)