îndărătnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 80/9 / V: ~rămnic, ~răpnic, ~răptnic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndărăt + -nic] (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a (Pex) Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă Si: restanțier. 6 sf (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).

îndărătnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil îndărătnic. Încăpățînat, înțestat, obstinat, care nu ascultă de sfatu altuĭa. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. În mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. – Vechĭ înderetnic. Și îndărăpnic (Mold.) și -ăvnic (Trans.).