ÎNDEMÎNOS, ❍ ÎNDĂMÎNOS adj. Care e la îndemînă, ușor de ajuns cu mîna, lesne de întrebuințat: Și l-a pus în cuiu din dos, Ca să fie îndămînos Pentru alți Plugari de scos (MAR.).

îndemînós, -oásă adj. (d. îndemînă). Vechĭ. P. P. Comod, potrivit, propriŭ. – Și îndăm-.

îndămânos, -oasă, îndămânoși, -oase, (îndemânos), adj. Îndemânatic: „Și-apoi, ca să poată trage și mai îndămânos, s-au suflecat, săracii, și la izmene...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 283). – Din îndămână + suf. -os (DEX, MDA).

îndămânos, -oasă, îndămânoși, -oase, adj. – Îndemânatic. – Din îndămână + suf. -os (Scriban, DEX, MDA).