2 definiții pentru încujbătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încujbătu sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: încujba + – (ă)tură] (Îrg) 1 Îndoitură. 2 Parte convexă a unui lucru.

încujbătúră f., pl. ĭ. Mold. Rar. Lucru încujbat, încovoĭetură.

Intrare: încujbătură
încujbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încujbătură
  • ‑ncujbătură
  • încujbătura
  • ‑ncujbătura
plural
  • încujbături
  • ‑ncujbături
  • încujbăturile
  • ‑ncujbăturile
genitiv-dativ singular
  • încujbături
  • ‑ncujbături
  • încujbăturii
  • ‑ncujbăturii
plural
  • încujbături
  • ‑ncujbături
  • încujbăturilor
  • ‑ncujbăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)