2 definiții pentru încujbătură
Explicative DEX
încujbătură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: încujba + – (ă)tură] (Îrg) 1 Îndoitură. 2 Parte convexă a unui lucru.
încujbătúră f., pl. ĭ. Mold. Rar. Lucru încujbat, încovoĭetură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: încujbătură
încujbătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)