2 definiții pentru încujbătură
Explicative DEX
încujbătură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: încujba + – (ă)tură] (Îrg) 1 Îndoitură. 2 Parte convexă a unui lucru.
încujbătúră f., pl. ĭ. Mold. Rar. Lucru încujbat, încovoĭetură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: încujbătură
încujbătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)