2 definiții pentru înconjurătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înconjurătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. 87/1 / V: (îrg) ~cun~ / Pl: ~ri / E: înconjura + -(ă)tură] (Înv) 1 Umblătură multă. 2 Asediu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înconjurătúră s. f., g.-d. art. înconjurătúrii; pl. înconjurătúri

Intrare: înconjurătură
înconjurătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înconjurătură
  • ‑nconjurătură
  • înconjurătura
  • ‑nconjurătura
plural
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturile
  • ‑nconjurăturile
genitiv-dativ singular
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturii
  • ‑nconjurăturii
plural
  • înconjurături
  • ‑nconjurături
  • înconjurăturilor
  • ‑nconjurăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)