3 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încondurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (înv) ~oder~ / Pl: ~ați, ~e / E: încondura] (Înv) Care este încălțat cu conduri.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. – V. încondura2.

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

ÎNCONDURÁ1, încóndur și încondór, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURÁ2, încóndur și încondór, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.

ÎNCONDURÁ2, pers. 3 încóndură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.

ÎNCONDURÁ1, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur

încondúr și -éz, a v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

Intrare: încondurat
încondurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratul
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratul
  • ‑nconduratu‑
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurata
  • ‑ncondurata
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurații
  • ‑ncondurații
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratele
  • ‑nconduratele
genitiv-dativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratului
  • ‑nconduratului
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratei
  • ‑nconduratei
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • înconduraților
  • ‑nconduraților
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratelor
  • ‑nconduratelor
vocativ singular
plural
Intrare: încondura (încălța)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
Intrare: încondura (înfoia)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondurat

  • exemple
    • Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.
      surse: DLRLC

etimologie:

încondura (încălța) încondurat reflexiv

  • 1. rar A se încălța cu conduri.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • în- + condur
    surse: DLRM

încondura (înfoia) tranzitiv

  • 1. rar (Despre păsări) A-și înfoia penele, aripile.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + condur
    surse: DLRM