3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încondurat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / V: (înv) ~oder~ / Pl: ~ați, ~e / E: încondura] (Înv) Care este încălțat cu conduri.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29.

ÎNCONDURÁT, -Ă, încondurați, -te, adj. Înfoiat, umflat. – V. încondura2.

încondura [At: DELAVRANCEA, V. V. 161 / Pzi: încondur, ~rez / E: în + condur] 1-2 vtr (Înv) A (se) încălța cu conduri. 3 vr (Reg; fig) A se îngâmfa. 4 vt (Reg) A desena flori sau figuri. 5 vt (Reg; fig) A exagera.

ÎNCONDURÁ1, încóndur și încondór, vb. I. Refl. (Rar) A se încălța cu conduri.

ÎNCONDURÁ2, încóndur și încondór, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161.

ÎNCONDURÁ1, încóndur, vb. I. Refl. (Înv.) A se încălța cu conduri. – Din în- + condur.

ÎNCONDURÁ2, pers. 3 încóndură, vb. I. Tranz. (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. – Din în- + condur.

A ÎNCONDURÁ pers. 3 încóndură tranz. rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur

încondúr și -éz, a v. tr. (d. condur). Munt. Încalț cu conduriĭ, Fig. Înalț ca cum ar fi încălțat cu condurĭ. (Se zice maĭ ales de lebede cînd îșĭ țin aripile rîdicate, cum obișnuiesc ele cînd înoată): ca lebedele cînd îșĭ încondură aripile.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încondurá, încóndur sau înconduréz, vb. I (reg.) 1. (înv.) a (se) încălța în conduri. 2. a se umfla în pene, a se mândri.

Intrare: încondurat
încondurat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratul
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratul
  • ‑nconduratu‑
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurata
  • ‑ncondurata
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurații
  • ‑ncondurații
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratele
  • ‑nconduratele
genitiv-dativ singular
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratului
  • ‑nconduratului
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratei
  • ‑nconduratei
plural
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • înconduraților
  • ‑nconduraților
  • încondurate
  • ‑ncondurate
  • înconduratelor
  • ‑nconduratelor
vocativ singular
plural
Intrare: încondura (încălța)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
Intrare: încondura (înfoia)
încondura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondur
  • ‑ncondur
(să)
  • încondur
  • ‑ncondur
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • înconduri
  • ‑nconduri
(să)
  • înconduri
  • ‑nconduri
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondură
  • ‑ncondură
(să)
  • încondure
  • ‑ncondure
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura3 (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DAR, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondurea
  • ‑ncondurea
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
(să)
  • încondurez
  • ‑ncondurez
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
(să)
  • încondurezi
  • ‑ncondurezi
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondurea
  • ‑ncondurea
(să)
  • încondureze
  • ‑ncondureze
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
încondura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondurare
  • ‑ncondurare
  • încondurat
  • ‑ncondurat
  • înconduratu‑
  • ‑nconduratu‑
  • încondurând
  • ‑ncondurând
  • încondurându‑
  • ‑ncondurându‑
singular plural
  • încondoa
  • ‑ncondoa
  • încondurați
  • ‑ncondurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondor
  • ‑ncondor
(să)
  • încondor
  • ‑ncondor
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (tu)
  • încondori
  • ‑ncondori
(să)
  • încondori
  • ‑ncondori
  • încondurai
  • ‑ncondurai
  • încondurași
  • ‑ncondurași
  • înconduraseși
  • ‑nconduraseși
a III-a (el, ea)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondura
  • ‑ncondura
  • încondură
  • ‑ncondură
  • încondurase
  • ‑ncondurase
plural I (noi)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
(să)
  • încondurăm
  • ‑ncondurăm
  • înconduram
  • ‑nconduram
  • încondurarăm
  • ‑ncondurarăm
  • înconduraserăm
  • ‑nconduraserăm
  • încondurasem
  • ‑ncondurasem
a II-a (voi)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
(să)
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurați
  • ‑ncondurați
  • încondurarăți
  • ‑ncondurarăți
  • înconduraserăți
  • ‑nconduraserăți
  • înconduraseți
  • ‑nconduraseți
a III-a (ei, ele)
  • încondoa
  • ‑ncondoa
(să)
  • încondoare
  • ‑ncondoare
  • încondurau
  • ‑ncondurau
  • încondura
  • ‑ncondura
  • înconduraseră
  • ‑nconduraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încondurat, înconduraadjectiv

  • 1. Umflat, înfoiat. DLRLC DLRM
    • format_quote Scoaseră căciulile încondurate, îi sărutară mîinele și-i dădură o carte. DELAVRANCEA, O. II 29. DLRLC
etimologie:

încondura, încondurverb

reflexiv
  • 1. rar A se încălța cu conduri. DLRLC DLRM
etimologie:
  • în- + condur DLRM

încondura, încondurverb

tranzitiv
  • 1. rar (Despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. DLRLC DLRM
    • format_quote Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, V. V. 161. DLRLC
etimologie:
  • în- + condur DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.