3 definiții pentru încoifat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încoifat, ~ă smf, a [At: ALEXANDRIA, 67 / Pl: ~ați, ~e / E: încoifa] (Înv) 1-2 (Persoană) care poartă coif.

ÎNCOIFÁT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. Pe calu-i alb călare Tînăr mîndru și-ncoifat. COȘBUC, P. II 65. Ostașii înzeoați și încoifați. BĂLCESCU, O. I 122.

ÎNCOIFÁT, -Ă, încoifați, -te, adj. (Rar) Care poartă coif. – Din în- + coif.

Intrare: încoifat
încoifat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoifat
  • ‑ncoifat
  • încoifatul
  • încoifatu‑
  • ‑ncoifatul
  • ‑ncoifatu‑
  • încoifa
  • ‑ncoifa
  • încoifata
  • ‑ncoifata
plural
  • încoifați
  • ‑ncoifați
  • încoifații
  • ‑ncoifații
  • încoifate
  • ‑ncoifate
  • încoifatele
  • ‑ncoifatele
genitiv-dativ singular
  • încoifat
  • ‑ncoifat
  • încoifatului
  • ‑ncoifatului
  • încoifate
  • ‑ncoifate
  • încoifatei
  • ‑ncoifatei
plural
  • încoifați
  • ‑ncoifați
  • încoifaților
  • ‑ncoifaților
  • încoifate
  • ‑ncoifate
  • încoifatelor
  • ‑ncoifatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încoifat

  • 1. rar Care poartă coif.
    surse: DLRLC DLRM attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe calu-i alb călare Tînăr mîndru și-ncoifat. COȘBUC, P. II 65.
      surse: DLRLC
    • Ostașii înzeoați și încoifați. BĂLCESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + coif.
    surse: DLRM