2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încocleți v vz încocleța

ÎNCOCLEȚÍ vb. IV. v. încocleța.

încoclețí v. a se încinge: mi se încocleți o luptă ISP. [V. cocleț: metaforă luată din tehnica țesutului și analogă cu sinonimul încăierà].

încoclețésc v. tr. (d. cocleț). Înod în cît să formeze coclețĭ: un fir încoclețit. V. refl. Mă înod formînd coclețĭ. Fig. Mă aprind, mă încing: lupta se încoclețise.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOCLEȚÍ vb. v. încăiera, încleșta.

încocleți vb. v. ÎNCĂIERA. ÎNCLEȘTA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încoclețí, pers. 3 sg. încoclețéște, vb. IV refl. (reg.) a se porni, a începe, a se încinge, a se stârni.

Intrare: încoclețit
încoclețit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitul
  • încoclețitu‑
  • ‑ncoclețitul
  • ‑ncoclețitu‑
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețita
  • ‑ncoclețita
plural
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețiții
  • ‑ncoclețiții
  • încoclețite
  • ‑ncoclețite
  • încoclețitele
  • ‑ncoclețitele
genitiv-dativ singular
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitului
  • ‑ncoclețitului
  • încoclețite
  • ‑ncoclețite
  • încoclețitei
  • ‑ncoclețitei
plural
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețiților
  • ‑ncoclețiților
  • încoclețite
  • ‑ncoclețite
  • încoclețitelor
  • ‑ncoclețitelor
vocativ singular
plural
încoclețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețirea
  • ‑ncoclețirea
plural
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirile
  • ‑ncoclețirile
genitiv-dativ singular
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirii
  • ‑ncoclețirii
plural
  • încoclețiri
  • ‑ncoclețiri
  • încoclețirilor
  • ‑ncoclețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: încocleți
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețire
  • ‑ncoclețire
  • încoclețit
  • ‑ncoclețit
  • încoclețitu‑
  • ‑ncoclețitu‑
  • încoclețind
  • ‑ncoclețind
  • încoclețindu‑
  • ‑ncoclețindu‑
singular plural
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încocleții
  • ‑ncocleții
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (tu)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
(să)
  • încoclețești
  • ‑ncoclețești
  • încoclețeai
  • ‑ncoclețeai
  • încoclețiși
  • ‑ncoclețiși
  • încoclețiseși
  • ‑ncoclețiseși
a III-a (el, ea)
  • încoclețește
  • ‑ncoclețește
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețea
  • ‑ncoclețea
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețise
  • ‑ncoclețise
plural I (noi)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
(să)
  • încoclețim
  • ‑ncoclețim
  • încoclețeam
  • ‑ncoclețeam
  • încoclețirăm
  • ‑ncoclețirăm
  • încoclețiserăm
  • ‑ncoclețiserăm
  • încoclețisem
  • ‑ncoclețisem
a II-a (voi)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
(să)
  • încoclețiți
  • ‑ncoclețiți
  • încoclețeați
  • ‑ncoclețeați
  • încoclețirăți
  • ‑ncoclețirăți
  • încoclețiserăți
  • ‑ncoclețiserăți
  • încoclețiseți
  • ‑ncoclețiseți
a III-a (ei, ele)
  • încoclețesc
  • ‑ncoclețesc
(să)
  • încoclețească
  • ‑ncoclețească
  • încoclețeau
  • ‑ncoclețeau
  • încocleți
  • ‑ncocleți
  • încoclețiseră
  • ‑ncoclețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)