încocârjat, ~ă av, a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: încocârja] (Pop) 1 Încovoiat². 2 (Spc; d. nas) Acvilin.

cocârjat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cocârja] 1-2 Cocârjare (1-2).

cocârjat², ~ă a [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~ați, ~e / E: cocârja] 1 Încovoiat. 2 (Spc; d. nas) Acvilin. 3 (Spc; d. unghii) Cu vârful îndoit, ca ghearele Si: cocârjit¹ (3).

COCÎRJAT adj. 1 Încovoiat (vorb. în spec. de cioc sau de nas): nasul ~ și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță (VLAH.) ¶ 2 Gîrbov(it): o babă mărunțică și cocîrjată de bătrînețe (ODOB.) [cocîrlat + cîrjă].

COCÎRLAT adj. COCÎRJAT [cocîrlă].

COCÎRJAT, -Ă, cocîrjați, -te, adj. 1. Îndoit de spate, încovoiat, gîrbovit. Plecase, lăsîndu-mă cocîrjat sub grinzi. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 221. Pandele se arătă spelb și slab... înalt și cocîrjat. MACEDONSKI, O. III 49. 2. (Despre nas) Coroiat, încovoiat. Nasul cocîrjat și prăvălit la vale ca un plisc de bufniță. VLAHUȚĂ, N. 125. Marcus poartă o cocoașă în spate și alta în piept, și un nas mare și cocîrjat. ODOBESCU, S. I 43. – Variante: cocîrjit, -ă (STANCU, D. 92, REBREANU, R. II 34), încocîrjat, -ă (CAMIL PETRESCU, U. N. 374) adj.

COCÎRJIT, -Ă adj. v. cocîrjat.

ÎNCOCÎRJAT, -Ă adj. v. cocîrjat.

cocârjat a. recurbat: nas cocârjat OD. [Compromis între coacă și cârjă, lit. îndoit în formă de cârjă].

COCÂRJAT adj. 1. v. adus. 2. v. coroiat.

COCÎRJAT adj. 1. adus, aplecat, cocoșat, curbat, gîrbov, gîrbovit, înclinat, încovoiat, îndoit, plecat, strîmb, strîmbat, sucit. (Are spinarea ~.) 2. acvilin, adus, coroiat, curbat, încovoiat, (reg.) coroietic. (Nas ~.)

cocârját, -ă, cocârjați, -te, adj. (reg.) Îndoit, încovoiat. – Din cocârja.