2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încleia [At: DDRF / P: ~cle-ia / Pl: ~ieli / E: încleia + -eală] 1 Încleiere (1). 2 (Pex) Lipire. 3-6 Încleiere (3-6).

ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei.

ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei.

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil. – V. încleia.

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil. – V. încleia.

încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

încleiat2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C 224 / V: încleit / Pl: ~ați, ~e / E: încleia] 1 Fixat, lipit cu clei. 2 (Pex) Lipit. 3 Murdărit cu clei. 4 (D. falei) Încleștat. 5 (D. limbă) Înțepenit. 6 (D. produse semifabricate) Tratat cu soluții coloidale sau de amidon pentru a-l face impermeabil.

ÎNCLEIÁ, încleiez și încléi, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini.Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: încleí vb. IV.

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129. 2. (Despre un material) Tratat cu o soluție sau o emulsie în cursul procesului de fabricație. – Variantă: încleít, -ă (ISPIRESCU, L. 146) adj.

ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia.

A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei

A ÎNCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei

încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încleiá (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 încleiéze; ger. încleínd

încleiá vb., ind. prez. 1 sg. încleiéz, 3 sg. și pl. încleiáză, 1 pl. încleiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încleiéze; ger. încleínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCLEIÁ vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

ÎNCLEIÁT adj. lipit. (Obiect ~.)

arată toate definițiile

Intrare: încleiată
încleiată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încleiat (adj.)
încleiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatul
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatul
  • ‑ncleiatu‑
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiata
  • ‑ncleiata
plural
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiații
  • ‑ncleiații
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatele
  • ‑ncleiatele
genitiv-dativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatului
  • ‑ncleiatului
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatei
  • ‑ncleiatei
plural
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiaților
  • ‑ncleiaților
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatelor
  • ‑ncleiatelor
vocativ singular
plural
încleit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitul
  • încleitu‑
  • ‑ncleitul
  • ‑ncleitu‑
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleita
  • ‑ncleita
plural
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiții
  • ‑ncleiții
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitele
  • ‑ncleitele
genitiv-dativ singular
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitului
  • ‑ncleitului
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitei
  • ‑ncleitei
plural
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiților
  • ‑ncleiților
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitelor
  • ‑ncleitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încleia încleiat încleiere încleire încleit înclei

  • 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descleia attach_file un exemplu
    exemple
    • Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se lipi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lipi antonime: dezlipi attach_file un exemplu
      exemple
      • În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • S-a încleiat pe mâini.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A se face, a deveni cleios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.4. reflexiv figurat (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încleșta înțepeni attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260.
        surse: DLRLC
      • Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45.
        surse: DLRLC
  • 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente.
    surse: DLRLC
    • 3.1. A acoperi cu scrobeală de amidon hârtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile.
      surse: DLRLC
    • 3.2. A trata cu un coloid pasta din care se face hârtia, pentru a-i da consistență și rezistență.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + clei
    surse: DEX '98 DEX '09

încleiat (adj.) încleit

  • 1. Fixat, lipit cu clei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Uns cu clei.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi încleia
    surse: DEX '09 DEX '98