4 definiții pentru începenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

începenie sf [At: PSALT. SCH. / Pl: ~ii / E: începe + -enie] (Îvp) 1 Origine. 2 Început.

ÎNCEPENIE s.f. (Criș., Tranș. SV) Început. Începeniia cuvîntului tău. PSALT. (1651). Cel fără începenie pleacă-și cerbicea sa cătră sluga sa. MOL. 1688, 245r; cf. N. TEST. (1648); MOL. 16762, 64v. Etimologie: începe + suf. -enie. Cf. a r ă d a t.

începénie f. Vechĭ. Azĭ iron. Început (de ex., la un butoĭ cu vin).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

începénie s.f. (înv. și pop.) început, origine.

Intrare: începenie
începenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • începenie
  • ‑ncepenie
  • începenia
  • ‑ncepenia
plural
genitiv-dativ singular
  • începenii
  • ‑ncepenii
  • începeniei
  • ‑ncepeniei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)