2 definiții pentru încăputătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căputătúră sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: căputa + -ătură] (Înv) 1-2 Căputare (1-2).

căputătúră f., pl. ĭ. Pele cu care se căputează (căpută). Modu de a căputa. – Și încăp-.

Intrare: încăputătură
încăputătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăputătură
  • ‑ncăputătură
  • încăputătura
  • ‑ncăputătura
plural
  • încăputături
  • ‑ncăputături
  • încăputăturile
  • ‑ncăputăturile
genitiv-dativ singular
  • încăputături
  • ‑ncăputături
  • încăputăturii
  • ‑ncăputăturii
plural
  • încăputături
  • ‑ncăputături
  • încăputăturilor
  • ‑ncăputăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)