Definiția cu ID-ul 964704:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎNCĂLȚĂMINTE. Subst. Încălțăminte, încălțări (înv. și reg.); încălțăminte de vară, încălțăminte de iarnă; încălțăminte bărbătească, încălțăminte de femei (de damă), încălțăminte de copii; încălțăminte de casă. Papuc, papucel (dim.), papucaș, tîrlici, cipici, bușmachiu (înv. și reg.). Sandală, săndăluță (dim.), espadrilă, crepidă (ant.), galenți, saboți; teniși, bascheți. Opincă, opincuță (dim.). Pantof, pantofior (dim.); pantof de damă; condur (înv.), conduraș (dim.), cipic (înv.), imineu (înv.). Gheată, ghetuță (dim.), botină (reg.), ciuboțică (reg.), ghetră, tuzluc (înv.), bocanci de schi, bocanci de munte. Cizmă, cizmuliță (dim.), meși, ciubotă (reg.), călțun (înv., pop.), pîslar, scroambă (reg.), irmizea (pop.), botfor (reg.). Galoș, șoșon. Încăîțător. Pantofărie, cizmărie. Pantofar, cizmar. Adj. Încălțat; desculț, descălțat, desculțat (reg.). Vb. A (se) încălța; a (se) descălța, a (se) desculța (reg.). V. îmbrăcare, îmbrăcăminte.