8 definiții pentru încălâfat încălăfat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălâfat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 237 / Pl: ~ați, ~e / E: în- + calâf + at] (Înv) Prevăzut cu calâf.

ÎNCĂLÂFAT, Ă, încălâfați, -te, adj. (Înv., despre ciubuc) Așezat într-un toc, într-o pungă. [Var.: încălăfat, -ă adj.] – Din în- + călif (puțin folosit).

încălâfat a. cu calâf: ciubuc încălâfat NEGR.

ÎNCĂLĂFÁT, -Ă adj. v. încălîfat.

ÎNCĂLÎFÁT, -Ă, încălîfați, -te, adj. (Învechit, despre ciubuc) Așezat într-un toc, într-o pungă. Un arnăut cu ciubucul încălîfat în mînă și cu pistoale în brîu. RUSSO, S. 103. – Variantă: încălăfát, -ă (NEGRUZZI, S. I 237) adj.

ÎNCĂLĂFÁT, -Ă adj. v. încălâfat.

încălîfát, -ă adj. Vechĭ. Cu călîf: cĭubuc încălîfat. – Și încal- și încîl.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

încălâfát adj. m. (înv.; despre ciubuc) cu calâf (cu toc).

Intrare: încălâfat
încălâfat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălâfat
  • ‑ncălâfat
  • încălâfatul
  • încălâfatu‑
  • ‑ncălâfatul
  • ‑ncălâfatu‑
  • încălâfa
  • ‑ncălâfa
  • încălâfata
  • ‑ncălâfata
plural
  • încălâfați
  • ‑ncălâfați
  • încălâfații
  • ‑ncălâfații
  • încălâfate
  • ‑ncălâfate
  • încălâfatele
  • ‑ncălâfatele
genitiv-dativ singular
  • încălâfat
  • ‑ncălâfat
  • încălâfatului
  • ‑ncălâfatului
  • încălâfate
  • ‑ncălâfate
  • încălâfatei
  • ‑ncălâfatei
plural
  • încălâfați
  • ‑ncălâfați
  • încălâfaților
  • ‑ncălâfaților
  • încălâfate
  • ‑ncălâfate
  • încălâfatelor
  • ‑ncălâfatelor
vocativ singular
plural
încălăfat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălăfat
  • ‑ncălăfat
  • încălăfatul
  • încălăfatu‑
  • ‑ncălăfatul
  • ‑ncălăfatu‑
  • încălăfa
  • ‑ncălăfa
  • încălăfata
  • ‑ncălăfata
plural
  • încălăfați
  • ‑ncălăfați
  • încălăfații
  • ‑ncălăfații
  • încălăfate
  • ‑ncălăfate
  • încălăfatele
  • ‑ncălăfatele
genitiv-dativ singular
  • încălăfat
  • ‑ncălăfat
  • încălăfatului
  • ‑ncălăfatului
  • încălăfate
  • ‑ncălăfate
  • încălăfatei
  • ‑ncălăfatei
plural
  • încălăfați
  • ‑ncălăfați
  • încălăfaților
  • ‑ncălăfaților
  • încălăfate
  • ‑ncălăfate
  • încălăfatelor
  • ‑ncălăfatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălâfat încălăfat

  • 1. învechit (Despre ciubuc) Așezat într-un toc, într-o pungă.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Un arnăut cu ciubucul încălîfat în mînă și cu pistoale în brîu. RUSSO, S. 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • în- + călif (puțin folosit).
    surse: DLRM