2 definiții pentru încântic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂNTIC, încântice, s. n. (Înv., rar) Încântare. [Var.: încântec s. n.] – Din încânta + cântec.

ÎNCÎ́NTIC, încîntice, s. n. (Învechit) Încîntare. Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198.

Intrare: încântic
încântic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântic
  • ‑ncântic
  • încânticul
  • încânticu‑
  • ‑ncânticul
  • ‑ncânticu‑
plural
  • încântice
  • ‑ncântice
  • încânticele
  • ‑ncânticele
genitiv-dativ singular
  • încântic
  • ‑ncântic
  • încânticului
  • ‑ncânticului
plural
  • încântice
  • ‑ncântice
  • încânticelor
  • ‑ncânticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încântic

etimologie:

  • încânta + cântec.
    surse: DLRM