opțiuni
  • info
4 definiții pentru încântic

Explicative DEX

ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Înv., rar) Încîntare. [Var.: încîntec s. n.] – Din încînta + cîntec.

* ÎNCÎNTEC, ÎNCÎNTIC (pl. -ece, ice) sf. Încîntare; farmec: ce încîntic de fală și de vitejie trebuie să fi fost pe voinicul fecior (ODOB.); mi se păru că... sînt ca prin încîntec transportat în mijlocul fericirilor din raiu (GN.); [încînta + cîntec].

ÎNCÎNTIC, încîntice, s. n. (Învechit) Încîntare. Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198.

ÎNCÎNTEC s. n. v. încîntic.

Intrare: încântic
încântic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântic
  • ‑ncântic
  • încânticul
  • încânticu‑
  • ‑ncânticul
  • ‑ncânticu‑
plural
  • încântice
  • ‑ncântice
  • încânticele
  • ‑ncânticele
genitiv-dativ singular
  • încântic
  • ‑ncântic
  • încânticului
  • ‑ncânticului
plural
  • încântice
  • ‑ncântice
  • încânticelor
  • ‑ncânticelor
vocativ singular —
plural —
încântec substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântec
  • ‑ncântec
  • încântecul
  • încântecu‑
  • ‑ncântecul
  • ‑ncântecu‑
plural
  • încântece
  • ‑ncântece
  • încântecele
  • ‑ncântecele
genitiv-dativ singular
  • încântec
  • ‑ncântec
  • încântecului
  • ‑ncântecului
plural
  • încântece
  • ‑ncântece
  • încântecelor
  • ‑ncântecelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încântic, încânticesubstantiv neutru

  • 1. învechit Încântare. DLRLC DLRM
    sinonime: încântare
    • format_quote Ce încîntic... trebuie să fi fost pe voinicul fecior. ODOBESCU, S. III 198. DLRLC
etimologie:
  • încânta + cântec. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.