2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înarticulare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: înarticulare] (Jur; Trs; iuz) Introducere în codul unei țări a unui articol de lege.

înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înarticulá, înarticuléz, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.

Intrare: înarticulare
înarticulare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înarticulare
  • ‑narticulare
  • înarticularea
  • ‑narticularea
plural
  • înarticulări
  • ‑narticulări
  • înarticulările
  • ‑narticulările
genitiv-dativ singular
  • înarticulări
  • ‑narticulări
  • înarticulării
  • ‑narticulării
plural
  • înarticulări
  • ‑narticulări
  • înarticulărilor
  • ‑narticulărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înarticula
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulare
  • ‑narticulare
  • înarticulat
  • ‑narticulat
  • înarticulatu‑
  • ‑narticulatu‑
  • înarticulând
  • ‑narticulând
  • înarticulându‑
  • ‑narticulându‑
singular plural
  • înarticulea
  • ‑narticulea
  • înarticulați
  • ‑narticulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înarticulez
  • ‑narticulez
(să)
  • înarticulez
  • ‑narticulez
  • înarticulam
  • ‑narticulam
  • înarticulai
  • ‑narticulai
  • înarticulasem
  • ‑narticulasem
a II-a (tu)
  • înarticulezi
  • ‑narticulezi
(să)
  • înarticulezi
  • ‑narticulezi
  • înarticulai
  • ‑narticulai
  • înarticulași
  • ‑narticulași
  • înarticulaseși
  • ‑narticulaseși
a III-a (el, ea)
  • înarticulea
  • ‑narticulea
(să)
  • înarticuleze
  • ‑narticuleze
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulă
  • ‑narticulă
  • înarticulase
  • ‑narticulase
plural I (noi)
  • înarticulăm
  • ‑narticulăm
(să)
  • înarticulăm
  • ‑narticulăm
  • înarticulam
  • ‑narticulam
  • înarticularăm
  • ‑narticularăm
  • înarticulaserăm
  • ‑narticulaserăm
  • înarticulasem
  • ‑narticulasem
a II-a (voi)
  • înarticulați
  • ‑narticulați
(să)
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticulați
  • ‑narticulați
  • înarticularăți
  • ‑narticularăți
  • înarticulaserăți
  • ‑narticulaserăți
  • înarticulaseți
  • ‑narticulaseți
a III-a (ei, ele)
  • înarticulea
  • ‑narticulea
(să)
  • înarticuleze
  • ‑narticuleze
  • înarticulau
  • ‑narticulau
  • înarticula
  • ‑narticula
  • înarticulaseră
  • ‑narticulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)