3 definiții pentru înarticulare
Explicative DEX
înarticulare sf [At: DA / Pl: ~lări / E: înarticulare] (Jur; Trs; iuz) Introducere în codul unei țări a unui articol de lege.
înarticula vi [At: DA / Pl: ~lez / E: ger inartikulieren] (Jur; trs; iuz) A introduce în codul unei țări un articol de lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
înarticula, înarticulez, vb. I (înv.) a introduce în codul unei țări un articol de lege.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: înarticulare
înarticulare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)