‡ ÎNALGIOS, ÎNALTGIOS (pl. -osuri) sn. Neajuns, pagubă, nedreptate: de au făcut cuivași înalgiosul tot pentru Turci au făcut, să le între în voie (GR.-UR.); a mulți făcuse înaltgiosul, ca niște făcători de rău [înalt + gios].

înalgĭós n., pl. urĭ (d. înalt și gĭos = jos, după ngr. anokáto. V. anocato). Mold. L. V. Pagubă, neajuns: a face cuĭva înalgĭosul. Spre înalgĭos, spre partea de jos. – Și înaltgĭos. V. huștĭulĭuc.