Definiția cu ID-ul 919637:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNAINTÁT, -Ă, înaintați, -te, adj. 1. Care se situează înaintea, în fruntea altora prin nivelul dezvoltării sale; avansat (în ceea ce privește ideile, concepțiile etc.), care se conduce după concepția cea mai avansată; progresist. Bălcescu a avut o poziție înaintată în problema națională. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. M. Kogălniceanu e un istoric cu gîndire înaintată pentru acea vreme. A făcut parte din societățile istorice din Odesa și cunoștea limba și cultura rusă. IST. R.P.R. 317. 2. Așezat înainte, situat în față. Aproape de tranșeea lor, Vom face aci un post înaintat, Un post ascuns. CAMIL PETRESCU, V. 37. Seara, la zece, dădu poruncile cuvenite și porni spre observatorul cel mai înaintat. REBREANU, P. S. 83. ♦ (Despre o parte a unei clădiri) Ieșit în afară. Geamlîc înaintat pe grinzi, care era obicinuita ședere a doamnei și a femeilor sale. ODOBESCU, S. I 128. 3.. Avansat în timp; tîrziu. Noaptea este înaintată și, ca să nu se întîmple cuiva vreo meteahnă... eu am găsit cu cale în mintea mea să mîneți aci pînă la ziuă. ISPIRESCU, L. 376. ◊ (Despre persoane) Înaintat în vîrstă = vîrstnic. Trăsnea era înaintat în virstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. La o vîrstă înaintată = la bătrînețe. – Variantă: (învechit, rar) înaintít, -ă (RUSSO, S. 28) adj.