5 definiții pentru înțelepție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înțelepție sf [At: COD. VOR. 59/10 / Pl: ~ii / E: înțelept + -ie] (Înv) 1 Cunoaștere. 2-4 Înțelepciune (2-4).

ÎNȚELEPȚÍE, înțelepții, s. f. (Înv.) Înțelepciune, prudență. – Din înțelept + suf. -ie.

înțelepțíe f. Vechĭ. Înțelepcĭune.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELEPȚÍE s. v. înțelepciune.

Intrare: înțelepție
înțelepție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înțelepție
  • ‑nțelepție
  • înțelepția
  • ‑nțelepția
plural
  • înțelepții
  • ‑nțelepții
  • înțelepțiile
  • ‑nțelepțiile
genitiv-dativ singular
  • înțelepții
  • ‑nțelepții
  • înțelepției
  • ‑nțelepției
plural
  • înțelepții
  • ‑nțelepții
  • înțelepțiilor
  • ‑nțelepțiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)