2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrinde [At: N. TESTAMENT (1648) ap. CP 162/6 / Pzi: împrind / E: în- + prinde] (Trs; înv) 1 vt A prinde. 2 vr A se agăța. 3 vr A se îndrăgosti.

ÎMPRÍNDE, împrind, vb. III. Tranz. (Reg.) A prinde. – Lat. *imprendere.

împrínd, -príns, a -prínde v. tr. (d. prind). Vechĭ. Rar azĭ. Țin loculuĭ ca să nu fugă. V. refl. Rămîn prins: se împrinse corabia.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRÍNDE vb. v. agăța, atârna, prinde, spânzura, suspenda.

împrinde vb. v. AGĂȚA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împrínde, împrínd, vb. III (reg.) 1. a prinde. 2. (refl.) a se acăța, a rămâne prins. 3. (refl.) a se îndrăgosti.

Intrare: împrins
împrins participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrins
  • ‑mprins
  • împrinsul
  • împrinsu‑
  • ‑mprinsul
  • ‑mprinsu‑
  • împrinsă
  • ‑mprinsă
  • împrinsa
  • ‑mprinsa
plural
  • împrinși
  • ‑mprinși
  • împrinșii
  • ‑mprinșii
  • împrinse
  • ‑mprinse
  • împrinsele
  • ‑mprinsele
genitiv-dativ singular
  • împrins
  • ‑mprins
  • împrinsului
  • ‑mprinsului
  • împrinse
  • ‑mprinse
  • împrinsei
  • ‑mprinsei
plural
  • împrinși
  • ‑mprinși
  • împrinșilor
  • ‑mprinșilor
  • împrinse
  • ‑mprinse
  • împrinselor
  • ‑mprinselor
vocativ singular
plural
împrindere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrindere
  • ‑mprindere
  • împrinderea
  • ‑mprinderea
plural
  • împrinderi
  • ‑mprinderi
  • împrinderile
  • ‑mprinderile
genitiv-dativ singular
  • împrinderi
  • ‑mprinderi
  • împrinderii
  • ‑mprinderii
plural
  • împrinderi
  • ‑mprinderi
  • împrinderilor
  • ‑mprinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: împrinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrinde
  • ‑mprinde
  • împrindere
  • ‑mprindere
  • împrins
  • ‑mprins
  • împrinsu‑
  • ‑mprinsu‑
  • împrinzând
  • ‑mprinzând
  • împrinzându‑
  • ‑mprinzându‑
singular plural
  • împrinde
  • ‑mprinde
  • împrindeți
  • ‑mprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrind
  • ‑mprind
  • împrinz
  • ‑mprinz
(să)
  • împrind
  • ‑mprind
  • împrinz
  • ‑mprinz
  • împrindeam
  • ‑mprindeam
  • împrinsei
  • ‑mprinsei
  • împrinsesem
  • ‑mprinsesem
a II-a (tu)
  • împrinzi
  • ‑mprinzi
(să)
  • împrinzi
  • ‑mprinzi
  • împrindeai
  • ‑mprindeai
  • împrinseși
  • ‑mprinseși
  • împrinseseși
  • ‑mprinseseși
a III-a (el, ea)
  • împrinde
  • ‑mprinde
(să)
  • împrindă
  • ‑mprindă
  • împrinză
  • ‑mprinză
  • împrindea
  • ‑mprindea
  • împrinse
  • ‑mprinse
  • împrinsese
  • ‑mprinsese
plural I (noi)
  • împrindem
  • ‑mprindem
(să)
  • împrindem
  • ‑mprindem
  • împrindeam
  • ‑mprindeam
  • împrinserăm
  • ‑mprinserăm
  • împrinseserăm
  • ‑mprinseserăm
  • împrinsesem
  • ‑mprinsesem
a II-a (voi)
  • împrindeți
  • ‑mprindeți
(să)
  • împrindeți
  • ‑mprindeți
  • împrindeați
  • ‑mprindeați
  • împrinserăți
  • ‑mprinserăți
  • împrinseserăți
  • ‑mprinseserăți
  • împrinseseți
  • ‑mprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • împrind
  • ‑mprind
(să)
  • împrindă
  • ‑mprindă
  • împrinză
  • ‑mprinză
  • împrindeau
  • ‑mprindeau
  • împrinseră
  • ‑mprinseră
  • împrinseseră
  • ‑mprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)