Definiția cu ID-ul 919524:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPRESURÁ, împresór, vb. I. Tranz. 1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. ◊ Fig. După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, V. 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. ♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. ♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. 2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. ◊ Fig. Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. – Prez. ind. și: împrésur (EMINESCU, O. I 201).