3 definiții pentru împingătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împingătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: împinge + -(ă)tură] (Înv) 1 Ghiont. 2 Îmbrâncire (2).
împinsătură sf At: CĂTANĂ, P. B. II, 41 / Pl: ~ri / E: împins + -ătură] 1 Ghiont. 2 Îmbrâncitură (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împinsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu împingeriĭ: dintr’o singură împinsătură zidu se dărămă. – Vechĭ și împingătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: împingătură
împingătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)