3 definiții pentru împingător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împingător, ~oare [At: CANTEMIR, HR. 201 / Pl: ~i, ~oare / E: împinge + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împinge. 3-4 smf, a (Persoană) care îndeamnă pe cineva la ceva. 5-6 smf, a (Persoană) care silește pe cineva la ceva. 7 sm Instrument, dispozitiv cu care se împinge ceva. 8 sf (Spc) Unealtă de scândură cu care se împing cerealele de pe arie spre grămadă. 9 (Spc) sn Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului pe țeavă.

ÎMPINGĂTÓR, împingătoare, s. n. Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă. – Împinge + suf. -tor.

ÎMPINGĂTÓR, împingătoare, s. n. Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă. – Împinge + suf. -tor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*împingătór s. n., pl. împingătoáre

Intrare: împingător
împingător substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împingător
  • ‑mpingător
  • împingătorul
  • împingătoru‑
  • ‑mpingătorul
  • ‑mpingătoru‑
plural
  • împingătoare
  • ‑mpingătoare
  • împingătoarele
  • ‑mpingătoarele
genitiv-dativ singular
  • împingător
  • ‑mpingător
  • împingătorului
  • ‑mpingătorului
plural
  • împingătoare
  • ‑mpingătoare
  • împingătoarelor
  • ‑mpingătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)