4 definiții pentru împietruire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împietruire sf [At: MDT 245 / Pl: ~ri / E: împietrui] Pietruire.

ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.

ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.

ÎMPIETRUÍRE ~i f. Așternere a unui strat de pietriș pe un drum. /v. a (se) împietri


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împietruíre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. împietruírii; pl. împietruíri

Intrare: împietruire
împietruire substantiv feminin
  • silabație: -tru-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împietruire
  • ‑mpietruire
  • împietruirea
  • ‑mpietruirea
plural
  • împietruiri
  • ‑mpietruiri
  • împietruirile
  • ‑mpietruirile
genitiv-dativ singular
  • împietruiri
  • ‑mpietruiri
  • împietruirii
  • ‑mpietruirii
plural
  • împietruiri
  • ‑mpietruiri
  • împietruirilor
  • ‑mpietruirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)