4 definiții pentru împietruire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împietruire sf [At: MDT 245 / Pl: ~ri / E: împietrui] Pietruire.
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPIETRUÍRE, împietruiri, s. f. Așezare a unor straturi de pietre sau de pietriș pe partea carosabilă a unui drum; pietruire. – În + pietruire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPIETRUÍRE ~i f. Așternere a unui strat de pietriș pe un drum. /v. a (se) împietri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împietruíre s. f. (sil. -tru-), g.-d. art. împietruírii; pl. împietruíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: împietruire
împietruire substantiv feminin
- silabație: -tru-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)