2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împământat, ~ă a [At: GRAIUL II, 204 / Pl: ~ați, ~e / E: împămănta] 1 (Rar) Care a fost împroprietărit cu pământ. 2 (D. fire electrice) Care este legat la pământ.

împământa vt [At: MDA ms / Pzi: ~tez / E: în- + pământ] (Teh; d. fire electrice) A lega la pământ.

ÎMPĂMÂNTÁ, împământez, vb. I. Tranz. A lega fire electrice la pământ. – În + pământ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*împământá (a ~) (a lega la pământ) vb., ind. prez. 3 împământeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMPĂMÂNTÁ, împământéz, vb. I. Tranz. (Electr.) A conecta un circuit electric la pământ (punct al cărui potențial se consideră egal cu zero). (pref. în- + pământ + suf. -a)

Intrare: împământat
împământat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împământat
  • ‑mpământat
  • împământatul
  • împământatu‑
  • ‑mpământatul
  • ‑mpământatu‑
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământata
  • ‑mpământata
plural
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământații
  • ‑mpământații
  • împământate
  • ‑mpământate
  • împământatele
  • ‑mpământatele
genitiv-dativ singular
  • împământat
  • ‑mpământat
  • împământatului
  • ‑mpământatului
  • împământate
  • ‑mpământate
  • împământatei
  • ‑mpământatei
plural
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământaților
  • ‑mpământaților
  • împământate
  • ‑mpământate
  • împământatelor
  • ‑mpământatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împământa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământare
  • ‑mpământare
  • împământat
  • ‑mpământat
  • împământatu‑
  • ‑mpământatu‑
  • împământând
  • ‑mpământând
  • împământându‑
  • ‑mpământându‑
singular plural
  • împământea
  • ‑mpământea
  • împământați
  • ‑mpământați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împământez
  • ‑mpământez
(să)
  • împământez
  • ‑mpământez
  • împământam
  • ‑mpământam
  • împământai
  • ‑mpământai
  • împământasem
  • ‑mpământasem
a II-a (tu)
  • împământezi
  • ‑mpământezi
(să)
  • împământezi
  • ‑mpământezi
  • împământai
  • ‑mpământai
  • împământași
  • ‑mpământași
  • împământaseși
  • ‑mpământaseși
a III-a (el, ea)
  • împământea
  • ‑mpământea
(să)
  • împământeze
  • ‑mpământeze
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământă
  • ‑mpământă
  • împământase
  • ‑mpământase
plural I (noi)
  • împământăm
  • ‑mpământăm
(să)
  • împământăm
  • ‑mpământăm
  • împământam
  • ‑mpământam
  • împământarăm
  • ‑mpământarăm
  • împământaserăm
  • ‑mpământaserăm
  • împământasem
  • ‑mpământasem
a II-a (voi)
  • împământați
  • ‑mpământați
(să)
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământați
  • ‑mpământați
  • împământarăți
  • ‑mpământarăți
  • împământaserăți
  • ‑mpământaserăți
  • împământaseți
  • ‑mpământaseți
a III-a (ei, ele)
  • împământea
  • ‑mpământea
(să)
  • împământeze
  • ‑mpământeze
  • împământau
  • ‑mpământau
  • împământa
  • ‑mpământa
  • împământaseră
  • ‑mpământaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)