5 definiții pentru îmbunătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbunătură sf [At: VARLAAM, C. II, 63/2 / Pl: ~ri / E: îmbuna + -(ă)tură] (Înv) 1 Promisiune. 2 Măgulire. 3 Lingușire.
îmbunătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vorbă blîndă (de îmbunare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBUNĂTÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
îmbunătură s. v. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. lingușire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: îmbunătură
îmbunătură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)