5 definiții pentru îmbunătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbunătu sf [At: VARLAAM, C. II, 63/2 / Pl: ~ri / E: îmbuna + -(ă)tură] (Înv) 1 Promisiune. 2 Măgulire. 3 Lingușire.

îmbunătúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Vorbă blîndă (de îmbunare).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUNĂTÚRĂ s. v. flatare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.

îmbunătu s. v. FLATARE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbunătúră s.f. (înv.) 1. îndemnare. 2. făgăduială. 3. lingușire.

Intrare: îmbunătură
îmbunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunătu
  • ‑mbunătu
  • îmbunătura
  • ‑mbunătura
plural
  • îmbunături
  • ‑mbunături
  • îmbunăturile
  • ‑mbunăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbunături
  • ‑mbunături
  • îmbunăturii
  • ‑mbunăturii
plural
  • îmbunături
  • ‑mbunături
  • îmbunăturilor
  • ‑mbunăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)