3 definiții pentru îmbuibător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbuibător, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 319 / Pl: ~i, ~oare / E: îmbuiba + -(ă)tor] 1-4 Care îmbuibă (1-2, 4-5) Si: (înv) îmbuibăcios (1-4).
ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mîncări) Care îmbuibă, care este prea îmbelșugat. Îmbuibătoarea cină a părintelui egumen făcu că a doua zi, cu adevărat, eram bolnav. NEGRUZZI, S. I 319.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBUIBĂTÓR, -OÁRE, îmbuibători, -oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: îmbuibător
îmbuibător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
îmbuibător
- surse: DLRLC DLRM un exempluexemple
- Îmbuibătoarea cină a părintelui egumen făcu că a doua zi, cu adevărat, eram bolnav. NEGRUZZI, S. I 319.surse: DLRLC
-
etimologie:
- îmbuiba + suf. -(ă)tor.surse: DLRM