2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbondorit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmbondori v vz îmbodoli

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmbondolésc și îmbondorésc, V. îmbobolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbondorí (= îmbodoli) vb. (ind. prez. 1 îmbondoresc)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMBONDORÍT adj. v. îmbondori. [DMLR]

Intrare: îmbondorit
îmbondorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbondorit
  • ‑mbondorit
  • îmbondoritul
  • îmbondoritu‑
  • ‑mbondoritul
  • ‑mbondoritu‑
  • îmbondori
  • ‑mbondori
  • îmbondorita
  • ‑mbondorita
plural
  • îmbondoriți
  • ‑mbondoriți
  • îmbondoriții
  • ‑mbondoriții
  • îmbondorite
  • ‑mbondorite
  • îmbondoritele
  • ‑mbondoritele
genitiv-dativ singular
  • îmbondorit
  • ‑mbondorit
  • îmbondoritului
  • ‑mbondoritului
  • îmbondorite
  • ‑mbondorite
  • îmbondoritei
  • ‑mbondoritei
plural
  • îmbondoriți
  • ‑mbondoriți
  • îmbondoriților
  • ‑mbondoriților
  • îmbondorite
  • ‑mbondorite
  • îmbondoritelor
  • ‑mbondoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbondori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbondori
  • ‑mbondori
  • îmbondorire
  • ‑mbondorire
  • îmbondorit
  • ‑mbondorit
  • îmbondoritu‑
  • ‑mbondoritu‑
  • îmbondorind
  • ‑mbondorind
  • îmbondorindu‑
  • ‑mbondorindu‑
singular plural
  • îmbondorește
  • ‑mbondorește
  • îmbondoriți
  • ‑mbondoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbondoresc
  • ‑mbondoresc
(să)
  • îmbondoresc
  • ‑mbondoresc
  • îmbondoream
  • ‑mbondoream
  • îmbondorii
  • ‑mbondorii
  • îmbondorisem
  • ‑mbondorisem
a II-a (tu)
  • îmbondorești
  • ‑mbondorești
(să)
  • îmbondorești
  • ‑mbondorești
  • îmbondoreai
  • ‑mbondoreai
  • îmbondoriși
  • ‑mbondoriși
  • îmbondoriseși
  • ‑mbondoriseși
a III-a (el, ea)
  • îmbondorește
  • ‑mbondorește
(să)
  • îmbondorească
  • ‑mbondorească
  • îmbondorea
  • ‑mbondorea
  • îmbondori
  • ‑mbondori
  • îmbondorise
  • ‑mbondorise
plural I (noi)
  • îmbondorim
  • ‑mbondorim
(să)
  • îmbondorim
  • ‑mbondorim
  • îmbondoream
  • ‑mbondoream
  • îmbondorirăm
  • ‑mbondorirăm
  • îmbondoriserăm
  • ‑mbondoriserăm
  • îmbondorisem
  • ‑mbondorisem
a II-a (voi)
  • îmbondoriți
  • ‑mbondoriți
(să)
  • îmbondoriți
  • ‑mbondoriți
  • îmbondoreați
  • ‑mbondoreați
  • îmbondorirăți
  • ‑mbondorirăți
  • îmbondoriserăți
  • ‑mbondoriserăți
  • îmbondoriseți
  • ‑mbondoriseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbondoresc
  • ‑mbondoresc
(să)
  • îmbondorească
  • ‑mbondorească
  • îmbondoreau
  • ‑mbondoreau
  • îmbondori
  • ‑mbondori
  • îmbondoriseră
  • ‑mbondoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)