2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmboldorit, ~ă a, av vz îmbodolit

îmboldori v vz îmbodoli

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmboldorésc, V. îmbobolesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmboldorít, îmboldorítă, (îmboldorât, îmboldorítă, îmbondorit, -ă,) adj. (reg.) învălit la gât, înfășurat, înfofolit, încroșnat, încotoșmănat.

îmboldorí (îmboldorî, îmbondorí), îmboldorésc (îmboldorắsc, îmbondorésc), vb. IV (reg.) a (se) învăli la gât, a (se) înfășura bine, a (se) înfofoli, a (se) încroșna, a (se) încotoșmăni.

Intrare: îmboldorit
îmboldorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmboldorit
  • ‑mboldorit
  • îmboldoritul
  • îmboldoritu‑
  • ‑mboldoritul
  • ‑mboldoritu‑
  • îmboldori
  • ‑mboldori
  • îmboldorita
  • ‑mboldorita
plural
  • îmboldoriți
  • ‑mboldoriți
  • îmboldoriții
  • ‑mboldoriții
  • îmboldorite
  • ‑mboldorite
  • îmboldoritele
  • ‑mboldoritele
genitiv-dativ singular
  • îmboldorit
  • ‑mboldorit
  • îmboldoritului
  • ‑mboldoritului
  • îmboldorite
  • ‑mboldorite
  • îmboldoritei
  • ‑mboldoritei
plural
  • îmboldoriți
  • ‑mboldoriți
  • îmboldoriților
  • ‑mboldoriților
  • îmboldorite
  • ‑mboldorite
  • îmboldoritelor
  • ‑mboldoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmboldori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmboldori
  • ‑mboldori
  • îmboldorire
  • ‑mboldorire
  • îmboldorit
  • ‑mboldorit
  • îmboldoritu‑
  • ‑mboldoritu‑
  • îmboldorind
  • ‑mboldorind
  • îmboldorindu‑
  • ‑mboldorindu‑
singular plural
  • îmboldorește
  • ‑mboldorește
  • îmboldoriți
  • ‑mboldoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmboldoresc
  • ‑mboldoresc
(să)
  • îmboldoresc
  • ‑mboldoresc
  • îmboldoream
  • ‑mboldoream
  • îmboldorii
  • ‑mboldorii
  • îmboldorisem
  • ‑mboldorisem
a II-a (tu)
  • îmboldorești
  • ‑mboldorești
(să)
  • îmboldorești
  • ‑mboldorești
  • îmboldoreai
  • ‑mboldoreai
  • îmboldoriși
  • ‑mboldoriși
  • îmboldoriseși
  • ‑mboldoriseși
a III-a (el, ea)
  • îmboldorește
  • ‑mboldorește
(să)
  • îmboldorească
  • ‑mboldorească
  • îmboldorea
  • ‑mboldorea
  • îmboldori
  • ‑mboldori
  • îmboldorise
  • ‑mboldorise
plural I (noi)
  • îmboldorim
  • ‑mboldorim
(să)
  • îmboldorim
  • ‑mboldorim
  • îmboldoream
  • ‑mboldoream
  • îmboldorirăm
  • ‑mboldorirăm
  • îmboldoriserăm
  • ‑mboldoriserăm
  • îmboldorisem
  • ‑mboldorisem
a II-a (voi)
  • îmboldoriți
  • ‑mboldoriți
(să)
  • îmboldoriți
  • ‑mboldoriți
  • îmboldoreați
  • ‑mboldoreați
  • îmboldorirăți
  • ‑mboldorirăți
  • îmboldoriserăți
  • ‑mboldoriserăți
  • îmboldoriseți
  • ‑mboldoriseți
a III-a (ei, ele)
  • îmboldoresc
  • ‑mboldoresc
(să)
  • îmboldorească
  • ‑mboldorească
  • îmboldoreau
  • ‑mboldoreau
  • îmboldori
  • ‑mboldori
  • îmboldoriseră
  • ‑mboldoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)