ÎMBODOLIT, -Ă, îmbodoliți, -te, adj. (Regional) Înfofolit. La ambulanță licăreau felinare în toate părțile. Pe pături negre stăteau în capul oaselor flăcăii cu capetele îmbodolite. SADOVEANU, O. VI 113. Și cînd era gata tot, ce să mă pomenesc? Cu Ilinca, îmbodolită de drum. VLAHUȚĂ, CL. 20.