4 definiții pentru îmbir


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbir n. Bot. ghimber. [Pol. IMBIR].

ghimbér și -ír m. ca plantă și n. ca substanță (sîrb. gjumbir, ung. gyömbér, rus. inbirĭ, pol. imbir, germ. ingber, ingwer, fr. gingembre, it. zénzero, zenzévero, zenzóvero, sp. pg. gengibre, ar. zingebil, turc. zinğefil, zenğefil, ngr. tzintzevron, vgr. ziggiberis, lat. zingiber, zinziber). O plantă erbacee originară din sudu Asiiĭ și cultivată azĭ în Mexic și maĭ ales în Jamaĭca (zingiber officinále saŭ amómum zingiber). Rădăcina eĭ e aromatică și e bună contra durerilor de dințĭ, contra dispepsiiĭ atonice și p. cataplazme revulsive. – Se zicea și imbír[1] (după rus. și pol.). V. zurumbat.

  1. După alte surse și îmbir. LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbír s.n. (reg., înv.) plantă originară din India, a cărei rădăcină are gustul piperului; ghimber.

Intrare: îmbir
îmbir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)