4 definiții pentru îmbietură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
ÎMBIETÚRĂ, îmbieturi, s. f. (Rar) Faptul de a îmbia; îndemn, invitație. [Pr.: -bi-e-] – Îmbia + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îmbietură sf [At: SBIERA, P. 252 / S și: (înv) înb~ / P: ~bi-e~ / Pl: ~ri / E: îmbia + tură] 1-3 (Pfm; rar) Îmbiere (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
îmbietúră (rar) (-bi-e-) s. f., g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbietúră s. f. (sil. -bi-e-), g.-d. art. îmbietúrii; pl. îmbietúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: îmbietură
îmbietură substantiv feminin
- silabație: îm-bi-e-
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)