Definiția cu ID-ul 918950:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂRBĂTÁ, îmbărbătez, vb. I. Tranz. A insufla cuiva bărbăție, curaj, avînt; a însufleți, a încuraja. Doja a îmbărbătat pe ai săi printr-o cuvîntare. IST. R.P.R. 160. Frica de moarte îmbărbăta pe voinicul nostru. POPESCU, B. III 17. Cu arma în mînă, îmbărbătează norodul. NEGRUZZI, S. I 290. ♦ Refl. A-și face curaj. Îmbărbătîndu-se, și-a mai venit puțin în fire. CREANGĂ, P. 27.