prilesti [At: PSALT. HUR. 9^v/4 / V: ~los~, (înv) prelăs~, prel~, prelis~, ~lăs~, ~lejti, (reg) ~lis~ / Pzi: ~tesc / E: slv прѣльстити] 1-2 vtr (Îrg) A (se) amăgi. 3 vt (Spc) A ademeni. 4 vr (Îvr; îf prilosti) A se degrada. 5 vt (Înv; îf prilăsti) A calomnia. 6 vt (Înv; îaf) A profera. 7-8 vtr (Reg; îf prilosti) A (se) schimonosi. 9 vr A se strâmba. 10 vr (Îvr; îf prelesti) A se strădui.

prelăsti v vz prilesti

prelesti v vz prilesti

prelisti v vz prilesti

prilăsti v vz prilesti

prilejti v vz prilesti

prilisti v vz prilesti

prilosti v vz prilesti

prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi].

prilăstésc și prilestésc v. tr. (vsl. prie-lĭstiti, a înșela, d. lĭstĭ, înșelăcĭune; rus. pre-lĭstitĭ, a seduce, a linguși; bg. prĭelesten, încîntător. V. lăstesc). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Munt. (prilostesc, împrilostesc și imprelistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proștiĭ și împrelistițiĭ (VR. 1911, 10, 6), dragostea-ĭ prilostise. – Și prilistesc (Mold.) și împilostresc (Trans.).

prilestésc, V. prilăstesc.

prilostésc, V. prilăstesc.

PRILESTI vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.

prilesti vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PONEGRI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

prilesti (-tesc, -it), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.