ÎNȚĂRCA, înțarc, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la copii sau la puii de mamifere) A opri definitiv de a mai suge lapte, a dezvăța de supt. Ar fi bine să lași copilul aci barem pănă-l va-nțărca împărăteasa. RETEGANUL. P. I 32. ◊ Refl. pas. Astăzi se înțarcă mieii și oile se bagă în lapte. EMINESCU, N. 142. După maximum trei luni, [mieii] se înțarcă și de aici încolo se numesc cîrlani. ȘEZ. VII 192. ◊ Expr. Unde și-a înțărcat dracul copiii v. drac. A fi înțărcat de dracu (sau de Scaraoțchi), se spune despre un om foarte șiret. Mare hîtru mai ești!... Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi. ALECSANDRI, T. 242. 2. Intranz. (Despre mamifere) A nu mai avea lapte, a pierde laptele. Vaca a înțărcat. ◊ Expr. (Popular și familiar) A înțărcat bălaia v. bălai. 3. Tranz. Fig. (Familiar) A nu mai pune cuiva la dispoziție un lucru cu care a fost obișnuit; a dezobișnui, a dezvăța (pe cineva) de ceva. După un timp, coana Liza i-a oferit țaței Niculina numai cafea. Mai tîrziu a înțărcat-o cu totul. PAS, Z. I 85. ◊ Refl. pas. Se va înțărca în școală de toate prostiile. VORNIC, P. 225.