2 intrări

5 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUNĂTOARE s. (BOT.) 1. (Hypericum perforatum) pojarniță, (reg.) drobișor, fălcățea, harnică, închegătoare, pojar, pojarnică, sunaică, șerlai, zburătoare, barba-lupului, buruiană-de-năduf, crucea-voinicului, floare-de-năduf, floare-galbenă, iarba-crucii, iarba-lui-sf.-Ioan, iarba-sângelui, iarba-spaimei, iarba-spurcății, osul-iepurelui, sovârf-galben. 2. (Hypericum maculatum) (reg.) fălcățea, lujerică, merișor, sovârvariță, sulițică, brâncuță-de-pisică, iarba-spaimei, trifoi-căpresc. 3. (Crepis rhocadifolia) (reg.) barba-lupului, găină-părăsită. 4. (Crepis foetida) (reg.) măselar, pojarniță, barba-lupului, lăptuca-iepurilor.

SUNĂTOARE s. v. clocotici, măselariță, sulițică, vocală.

SUNĂTOARE-DE-MUNTE s. v. parpian.

SUNĂTOR adj. v. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, declamator, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric.

SUNĂTOR adj. 1. v. foșnitor. 2. gata, gheață, lichid, numerar, (pop. și fam.) numărător, peșin, (englezism) cash, (înv.) naht. (A cumpăra ceva cu bani ~.)

Intrare: sunătoare
sunătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunătoare
  • sunătoarea
plural
  • sunători
  • sunătorile
genitiv-dativ singular
  • sunători
  • sunătorii
plural
  • sunători
  • sunătorilor
vocativ singular
plural
sanitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sanitoarie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sănitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sunător (adj.)
sunător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sunător
  • sunătorul
  • sunătoru‑
  • sunătoare
  • sunătoarea
plural
  • sunători
  • sunătorii
  • sunătoare
  • sunătoarele
genitiv-dativ singular
  • sunător
  • sunătorului
  • sunătoare
  • sunătoarei
plural
  • sunători
  • sunătorilor
  • sunătoare
  • sunătoarelor
vocativ singular
plural
sunitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Un articol lingvistic