2 intrări

2 definiții

Sinonime

POSOMORÂT adj., adv. 1. adj. v. încruntat. 2. adj., adv. v. îmbufnat. 3. adj. v. ursuz. 4. adj. întristat, mâhnit, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorât. (O față ~.) 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. dezolant. 7. adj. melancolic, trist. (O noapte ~.)

POSOMORÎ vb. 1. v. încrunta. 2. a (se) întrista, a (se) mâhni, (înv.) a (se) tânji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (S-a cam ~ la față.) 3. v. înnora. 4. v. strica.

Intrare: posomorât
posomorât adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posomorât
  • posomorâtul
  • posomorâtu‑
  • posomorâ
  • posomorâta
plural
  • posomorâți
  • posomorâții
  • posomorâte
  • posomorâtele
genitiv-dativ singular
  • posomorât
  • posomorâtului
  • posomorâte
  • posomorâtei
plural
  • posomorâți
  • posomorâților
  • posomorâte
  • posomorâtelor
vocativ singular
plural
posomorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posomorit
  • posomoritul
  • posomoritu‑
  • posomori
  • posomorita
plural
  • posomoriți
  • posomoriții
  • posomorite
  • posomoritele
genitiv-dativ singular
  • posomorit
  • posomoritului
  • posomorite
  • posomoritei
plural
  • posomoriți
  • posomoriților
  • posomorite
  • posomoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: posomorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posomorî
  • posomorâre
  • posomorât
  • posomorâtu‑
  • posomorând
  • posomorându‑
singular plural
  • posomorăște
  • posomoraște
  • posomorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posomorăsc
(să)
  • posomorăsc
  • posomoram
  • posomorâi
  • posomorâsem
a II-a (tu)
  • posomorăști
(să)
  • posomorăști
  • posomorai
  • posomorâși
  • posomorâseși
a III-a (el, ea)
  • posomorăște
  • posomoraște
(să)
  • posomorască
  • posomora
  • posomorî
  • posomorâse
plural I (noi)
  • posomorâm
(să)
  • posomorâm
  • posomoram
  • posomorârăm
  • posomorâserăm
  • posomorâsem
a II-a (voi)
  • posomorâți
(să)
  • posomorâți
  • posomorați
  • posomorârăți
  • posomorâserăți
  • posomorâseți
a III-a (ei, ele)
  • posomorăsc
(să)
  • posomorască
  • posomorau
  • posomorâ
  • posomorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • posomori
  • posomorire
  • posomorit
  • posomoritu‑
  • posomorind
  • posomorindu‑
singular plural
  • posomorește
  • posomoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • posomoresc
(să)
  • posomoresc
  • posomoream
  • posomorii
  • posomorisem
a II-a (tu)
  • posomorești
(să)
  • posomorești
  • posomoreai
  • posomoriși
  • posomoriseși
a III-a (el, ea)
  • posomorește
(să)
  • posomorească
  • posomorea
  • posomori
  • posomorise
plural I (noi)
  • posomorim
(să)
  • posomorim
  • posomoream
  • posomorirăm
  • posomoriserăm
  • posomorisem
a II-a (voi)
  • posomoriți
(să)
  • posomoriți
  • posomoreați
  • posomorirăți
  • posomoriserăți
  • posomoriseți
a III-a (ei, ele)
  • posomoresc
(să)
  • posomorească
  • posomoreau
  • posomori
  • posomoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)