2 intrări
2 definiții

Sinonime

DESTĂINUIRE s. 1. desconspirare, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. deconspirare, dezvăluire, divulgare. (ă întregii afaceri.) 3. confesiune, confidență, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerități (pl.). (I-a făcut unele ~.) 4. v. declarație.

DESTĂINUI vb. 1. a declara, a deconspira, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ dragostea lui pentru ea.) 2. a deconspira, a dezvălui, a divulga. (A ~ întreaga lucrătură.) 3. a se confesa, a se mărturisi, a se spovedi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ cuiva.)

Intrare: destăinuire
destăinuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destăinuire
  • destăinuirea
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirile
genitiv-dativ singular
  • destăinuiri
  • destăinuirii
plural
  • destăinuiri
  • destăinuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: destăinui
destăinui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343.2)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destăinui
  • destăinuire
  • destăinuit
  • destăinuitu‑
  • destăinuind
  • destăinuindu‑
singular plural
  • destăinuie
  • destăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destăinui
(să)
  • destăinui
  • destăinuiam
  • destăinuii
  • destăinuisem
a II-a (tu)
  • destăinui
(să)
  • destăinui
  • destăinuiai
  • destăinuiși
  • destăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • destăinuie
(să)
  • destăinuie
  • destăinuia
  • destăinui
  • destăinuise
plural I (noi)
  • destăinuim
(să)
  • destăinuim
  • destăinuiam
  • destăinuirăm
  • destăinuiserăm
  • destăinuisem
a II-a (voi)
  • destăinuiți
(să)
  • destăinuiți
  • destăinuiați
  • destăinuirăți
  • destăinuiserăți
  • destăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • destăinuie
(să)
  • destăinuie
  • destăinuiau
  • destăinui
  • destăinuiseră
destăinui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOOM 2
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destăinui
  • destăinuire
  • destăinuit
  • destăinuitu‑
  • destăinuind
  • destăinuindu‑
singular plural
  • destăinuiește
  • destăinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destăinuiesc
(să)
  • destăinuiesc
  • destăinuiam
  • destăinuii
  • destăinuisem
a II-a (tu)
  • destăinuiești
(să)
  • destăinuiești
  • destăinuiai
  • destăinuiși
  • destăinuiseși
a III-a (el, ea)
  • destăinuiește
(să)
  • destăinuiască
  • destăinuia
  • destăinui
  • destăinuise
plural I (noi)
  • destăinuim
(să)
  • destăinuim
  • destăinuiam
  • destăinuirăm
  • destăinuiserăm
  • destăinuisem
a II-a (voi)
  • destăinuiți
(să)
  • destăinuiți
  • destăinuiați
  • destăinuirăți
  • destăinuiserăți
  • destăinuiseți
a III-a (ei, ele)
  • destăinuiesc
(să)
  • destăinuiască
  • destăinuiau
  • destăinui
  • destăinuiseră
distăinui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distăina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Exemple de pronunție a termenului „destăinuire” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5