2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

șterpelit, ~ă a [At: GHICA, S. 492 / Pl: ~iți, ~e / E: șterpeli] (Pfm) Care este sustras (cu abilitate) Si: furat2 (1), (arg; fam) șparlit.

șterpeli [At: COSTINESCU / V: (îvr) st~ / Pzi: ~lesc / E: pbl ctm șterge + șparli] vt (Pop; rar) A atinge (ceva) ușor, în treacăt. 2 vt (Pfm) A sustrage cu abilitate Si: a fura (1), (reg) a șuchea2, a șuchiri (1), (arg; fam) a șparli (2), (arg) a șucări (7). 3 vi (Pfm; îe) A o ~ A pleca repede (și pe neobservate). 4 vr (Reg) A dispărea (11).

Intrare: șterpelit
șterpelit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitul
  • șterpelitu‑
  • șterpeli
  • șterpelita
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliții
  • șterpelite
  • șterpelitele
genitiv-dativ singular
  • șterpelit
  • șterpelitului
  • șterpelite
  • șterpelitei
plural
  • șterpeliți
  • șterpeliților
  • șterpelite
  • șterpelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: șterpeli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șterpeli
  • șterpelire
  • șterpelit
  • șterpelitu‑
  • șterpelind
  • șterpelindu‑
singular plural
  • șterpelește
  • șterpeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelesc
  • șterpeleam
  • șterpelii
  • șterpelisem
a II-a (tu)
  • șterpelești
(să)
  • șterpelești
  • șterpeleai
  • șterpeliși
  • șterpeliseși
a III-a (el, ea)
  • șterpelește
(să)
  • șterpelească
  • șterpelea
  • șterpeli
  • șterpelise
plural I (noi)
  • șterpelim
(să)
  • șterpelim
  • șterpeleam
  • șterpelirăm
  • șterpeliserăm
  • șterpelisem
a II-a (voi)
  • șterpeliți
(să)
  • șterpeliți
  • șterpeleați
  • șterpelirăți
  • șterpeliserăți
  • șterpeliseți
a III-a (ei, ele)
  • șterpelesc
(să)
  • șterpelească
  • șterpeleau
  • șterpeli
  • șterpeliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)