2 intrări

2 definiții

Explicative DEX

zărea sf [At: ȘEZ. VIII, 178 / Pl: ~ele / E: zare + -ea] (Reg; șhp) 1-2 Zare (1) (mică) Si: zărel (1-2), zărică (1-2).

zări1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 129v/28 / Pzi: ~resc / E: vsl заресц] 1 vt (Îrg; fșa) A privi1 (1). 2 vt (Pex) A vedea. 3 vt A vedea slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: a desluși (3), a distinge (3), a întrezări. 4 vt (Îe) A ~ ca prin sită (sau ca prin ciur, ca printr-o pânză) A vedea neclar. 5 vt A vedea ceva numai în treacăt. 6 vt A descoperi în mod brusc. 7 vrim A se vedea. 8 vt A constata sau a descoperi (și a înțelege) existența a ceva ce era ascuns, necunoscut etc. până atunci Si: a observa, (înv) a percepe (1), a remarca, a surprinde, (înv) a privi. 9 vrp A fi sau a deveni vizibil la un moment dat sau într-un anumit loc Si: a apărea (2), a se ivi, a se vedea, (itî) a spunta. 10 vrp (Pop; îe) A se ~ de ziuă A se face ziuă. 11 vrp (Pop; rar; îe) A se ~ de lună A ieși luna. 12 vi (Îrg) A străluci2 (1).

Intrare: zărea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zărea
  • zăreaua
plural
genitiv-dativ singular
  • zărele
  • zărelei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zări
  • zărire
  • zărit
  • zăritu‑
  • zărind
  • zărindu‑
singular plural
  • zărește
  • zăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăresc
(să)
  • zăresc
  • zăream
  • zării
  • zărisem
a II-a (tu)
  • zărești
(să)
  • zărești
  • zăreai
  • zăriși
  • zăriseși
a III-a (el, ea)
  • zărește
(să)
  • zărească
  • zărea
  • zări
  • zărise
plural I (noi)
  • zărim
(să)
  • zărim
  • zăream
  • zărirăm
  • zăriserăm
  • zărisem
a II-a (voi)
  • zăriți
(să)
  • zăriți
  • zăreați
  • zărirăți
  • zăriserăți
  • zăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăresc
(să)
  • zărească
  • zăreau
  • zări
  • zăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)