zăbovire sf [At: (a. 1694) FN 32 / V: (înv) ~băv~ / Pl: ~ri / E: zăbovi] 1-3 Zăbavă (1-3). 4 Rămânere într-un anumit loc mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: întârziere, (înv) pesteală, pestire, (fam) încurcare. 5 Petrecere (plăcută) a timpului.

săbăvi^[1] v vz zăbovi

zăbădi v vz zăbovi

zăbăvi v vz zăbovi

zăbăvire sf vz zăbovire

zăbovi [At: PO 61 / V: (reg) ~bădi, ~băvi, zâb~, zeb~ / S și: să~ / Pzi: ~vesc / E: slv забови] 1 vi A lucra (prea) încet (și neîndemânatic) Si: a se mocăi (1), a se mocoși (1), a se moșmondi (1), a se moșmoni (1), a pregeta (1), (reg) a se moșinci, a se moșogăi, a se moșoi³, a se moșorogi, a se moșteni², a se mușina. 2 vi A trece la efectuarea unui lucru, la săvârșirea unei acțiuni într-un moment ulterior celui stabilit inițial Si: a amâna, a tărăgăna (1), a temporiza, a tergiversa, a trena (1), (Trs; înv) a tămânda. 3 vi A nu se grăbi (1). 4 vi (Reg) A sta pe loc, așteptând și dând răgaz cuiva să facă ceva. 5 vi (Îvr; spc) A întârzia. 6 vta (C. i. oameni) A împiedica să săvârșească la timp o acțiune. 7 vi A rămâne mai mult timp decât este necesar sau prevăzut Si: a întârzia, (îrg) a pesti¹ (1), (reg) a băciui (4), a îngădui, (fam) a se încurca. 8 vr A-și petrece (plăcut) timpul (cu ceva sau cu cineva).

zâbovi v vz zăbovi

zebovi v vz zăbovi