2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zvârcolit1 sn [At: LM / Pl: ? / E: zvârcoli] (Îvr) Zbucium (4).

zvârcolit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: zvârcoli] (Îvr; d. mișcări) Spasmodic.

vârcoli [At: DOSOFTEI, V. S. mai 115v/12 / V: ~rgo~, ~rguli / Pzi: ~lesc / E: bg връголия (5) cf vârcălui] 1 vr (Îrg; d. ființe) A se zvârcoli (1). 2 vr (D. ființe) A se răsuci (în mod repetat). 3 vr (Îvr; d. ființe; cu determinări locale) A se salva (zbătându-se). 4 vt (Îvr) A zdruncina. 5 vt (Reg; c. i. aluatul de pâine dospit) A pregăti pentru copt, rupând bucăți și dându-le forma dorită.

zvârcoli vr [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 291 / V: (îvr) ~rgoli, (înv) svâcoli, svâlc~ / S și: sv~ / Pzi: ~lesc, zvârcol / E: bg връгоия] 1 A se zbuciuma (5). 2 A se răsuci continuu în timpul somnului (din cauza unei stări fizice sau psihice chinuitoare) Si: a se frământa, a se neliniști, a se pârpăli, (reg) a se cioșmoli. 3 (Pex) A se învârti încolo și încoace Si: a se agita. 4 (Fig) A se zbuciuma (2).

Intrare: zvârcolit
zvârcolit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zvârcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârcoli
  • zvârcolire
  • zvârcolit
  • zvârcolitu‑
  • zvârcolind
  • zvârcolindu‑
singular plural
  • zvârcolește
  • zvârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolesc
  • zvârcoleam
  • zvârcolii
  • zvârcolisem
a II-a (tu)
  • zvârcolești
(să)
  • zvârcolești
  • zvârcoleai
  • zvârcoliși
  • zvârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârcolește
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcolea
  • zvârcoli
  • zvârcolise
plural I (noi)
  • zvârcolim
(să)
  • zvârcolim
  • zvârcoleam
  • zvârcolirăm
  • zvârcoliserăm
  • zvârcolisem
a II-a (voi)
  • zvârcoliți
(să)
  • zvârcoliți
  • zvârcoleați
  • zvârcolirăți
  • zvârcoliserăți
  • zvârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârcolesc
(să)
  • zvârcolească
  • zvârcoleau
  • zvârcoli
  • zvârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvârgoli
  • zvârgolire
  • zvârgolit
  • zvârgolitu‑
  • zvârgolind
  • zvârgolindu‑
singular plural
  • zvârgolește
  • zvârgoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolesc
  • zvârgoleam
  • zvârgolii
  • zvârgolisem
a II-a (tu)
  • zvârgolești
(să)
  • zvârgolești
  • zvârgoleai
  • zvârgoliși
  • zvârgoliseși
a III-a (el, ea)
  • zvârgolește
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgolea
  • zvârgoli
  • zvârgolise
plural I (noi)
  • zvârgolim
(să)
  • zvârgolim
  • zvârgoleam
  • zvârgolirăm
  • zvârgoliserăm
  • zvârgolisem
a II-a (voi)
  • zvârgoliți
(să)
  • zvârgoliți
  • zvârgoleați
  • zvârgolirăți
  • zvârgoliserăți
  • zvârgoliseți
a III-a (ei, ele)
  • zvârgolesc
(să)
  • zvârgolească
  • zvârgoleau
  • zvârgoli
  • zvârgoliseră
svâlcoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
svâcoli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârcoli
  • vârcolire
  • vârcolit
  • vârcolitu‑
  • vârcolind
  • vârcolindu‑
singular plural
  • vârcolește
  • vârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolesc
  • vârcoleam
  • vârcolii
  • vârcolisem
a II-a (tu)
  • vârcolești
(să)
  • vârcolești
  • vârcoleai
  • vârcoliși
  • vârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • vârcolește
(să)
  • vârcolească
  • vârcolea
  • vârcoli
  • vârcolise
plural I (noi)
  • vârcolim
(să)
  • vârcolim
  • vârcoleam
  • vârcolirăm
  • vârcoliserăm
  • vârcolisem
a II-a (voi)
  • vârcoliți
(să)
  • vârcoliți
  • vârcoleați
  • vârcolirăți
  • vârcoliserăți
  • vârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • vârcolesc
(să)
  • vârcolească
  • vârcoleau
  • vârcoli
  • vârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svârcoli
  • svârcolire
  • svârcolit
  • svârcolitu‑
  • svârcolind
  • svârcolindu‑
singular plural
  • svârcolește
  • svârcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolesc
  • svârcoleam
  • svârcolii
  • svârcolisem
a II-a (tu)
  • svârcolești
(să)
  • svârcolești
  • svârcoleai
  • svârcoliși
  • svârcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svârcolește
(să)
  • svârcolească
  • svârcolea
  • svârcoli
  • svârcolise
plural I (noi)
  • svârcolim
(să)
  • svârcolim
  • svârcoleam
  • svârcolirăm
  • svârcoliserăm
  • svârcolisem
a II-a (voi)
  • svârcoliți
(să)
  • svârcoliți
  • svârcoleați
  • svârcolirăți
  • svârcoliserăți
  • svârcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svârcolesc
(să)
  • svârcolească
  • svârcoleau
  • svârcoli
  • svârcoliseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • svilcoli
  • svilcolire
  • svilcolit
  • svilcolitu‑
  • svilcolind
  • svilcolindu‑
singular plural
  • svilcolește
  • svilcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolesc
  • svilcoleam
  • svilcolii
  • svilcolisem
a II-a (tu)
  • svilcolești
(să)
  • svilcolești
  • svilcoleai
  • svilcoliși
  • svilcoliseși
a III-a (el, ea)
  • svilcolește
(să)
  • svilcolească
  • svilcolea
  • svilcoli
  • svilcolise
plural I (noi)
  • svilcolim
(să)
  • svilcolim
  • svilcoleam
  • svilcolirăm
  • svilcoliserăm
  • svilcolisem
a II-a (voi)
  • svilcoliți
(să)
  • svilcoliți
  • svilcoleați
  • svilcolirăți
  • svilcoliserăți
  • svilcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • svilcolesc
(să)
  • svilcolească
  • svilcoleau
  • svilcoli
  • svilcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)