zicător, ~oare [At: CORESI, L. 87/6 / Pl: ~i, (reg) ~oare / E: zice + -tor] 1-2 smf, a (Îrg) (Persoană) care spune ceva la un moment dat. 3 a (Îrg; pex) Elocvent (3). 4 a (Îrg; pex) Vorbăreț. 5 sf (Îrg) Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare cu maxima, prin care se exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc. Si: pildă, proverb, vorbă bătrână, (rar) parimie, (îvp) zicere (12), zicală (3), zis (12), (îrg) poveste, zicătură (2). 6 sm (Îrg) Persoană care cântă vocal, dar și cu acompaniament instrumental Si: lăutar, (reg) zicar, zicaș, zicălaș, zicălău. 7 sf (Reg) Bucată muzicală Si: zicătură (3). 8 (Reg; pex) Instrument muzical Si: zicătură (4).